Geografia României

Fiind situată pe jumătate în peninsula Balcanică şi acoperind o suprafaţă eliptică, de 238,391 km² , România ocupă mare parte din bazinul inferior al Dunării şi regiunile din estul bazinului de mijloc al acestui fluviu. Se află atât la sudul, cât şi la nordul Munţilor Carpaţi, care formează bariera normală între bazinele Dunării.

Poziţionare: Sud-estul Europei, la graniţă cu Marea Neagră, între Bulgaria şi Ucraina

Teren: Câmpia Transilvaniei este separată de Podişul Moldovei prin Carpaţii Orientali şi de Câmpia Română prin Carpaţii Meridionali (Alpii Transilvaniei)

Extremele altitudinii:
cel mai scund punct: Marea Neagră, 0 m
cel mai înalt punct: Vf. Moldoveanu, 2.544 m

Resurse naturale: petrol (resurse în scădere), cherestea, gaze naturale, cărbune, sare, teren arabil, energie hidraulică.

Folosirea terenurilor:
teren arabil: 41%
semănături permanente: 3%
păşuni permanente: 21%
păduri: 29%
altele: 6% (estimativ, 1993)

Terenuri irigate: 30.016 km² amenajaţi din care cca. 15.000 km² în funcţiune; (2005) [1]

Riscuri naturale: cutremure mai severe în sud şi sud-est; structurile geologice şi climatul provoacă alunecări de teren; inundatţii frecvente în Nordul şi Vestul ţării.

Mediu înconjurător - probleme curente: eroziune a solului şi degradare; poluare a apei; poluare a aerului în sud din motive industriale; contaminare a Deltei Dunării

Mediu înconjurător - înţelegeri internaţionale:
părtaşă la: Poluarea Aerului, Tratatul Antarctic, Biodiversitate, Schimbarea Climatului, Deşertificare, Specii pe cale de Dispariţie, Modificări ale Mediului Înconjurător, Risc de Dezastru Natural, Legea Mării, Interzicerea Testului Nuclear, Protejarea Stratului de Ozon, Poluarea provocată de Vase, Delte
semnate, dar încă nu ratificate: Poluarea Aerului - Poluanţi Organici Persistenţi, Protocolul pentru Mediul Antarctic, Protocolul de la Kyoto pentru Schimbarea Climatului

Geografie - notă: controlează cea mai uşor de traversat rută între Balcani, Republica Moldova şi Ucraina
Temperat; ierni reci, înnorate cu ninsori şi ceaţă frecvente; veri însorite cu ploi şi furtuni frecvente

Amplasarea României îi dă un climat continental, în special în Vechiul Regat (la est şi la sud de Carpaţii Meridionali) şi mai puţin în Transilvania, unde climatul este mai mult moderat. O iarnă îndelungă şi severă (decembrie - martie), o vară fierbinte (aprilie - iulie), şi o toamnă prelungită (august - noiembrie) sunt principalele anotimpuri, cu o tranziţie rapidă din primăvară în vară. În Bucureşti, temperatura medie în sezonul rece este de -7 C iar vara mercurul termometrelor indică o medie de 25 C. Totuşi fenomenul de încalzire globală tinde să schimbe aceste valori şi in Romania. In vara anului 2007 s-au atins temperaturi de 40-42 grade C in unele zone ale tarii.

Geografia României Geografia României

[modifică] Relief

Harta reliefului RomânieiRaportat la suprafaţa relativ mică a României, relieful se caracterizează printr-o mare diversitate şi complexitate. Din întreaga suprafaţă a României, 28% este ocupată de munţi (peste 800 m altitudine), 42% de dealuri şi podişuri (200-800 m altitudine) şi 30% de câmpii (sub 200 m altitudine).

Relieful este axat pe arcul Carpaţilor. În centrul teritoriului se află Podişul Transilvaniei, înconjurat de lanţurile muntoase ale Carpaţilor Orientali, Meridionali şi Occidentali, la exteriorul cărora se întind, ca o treaptă mai joasă, podişuri şi câmpii, înspre care trecerea se face prin intermediul dealurilor subcarpatice
Carpaţii româneşti fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin direcţia generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate şi structură. Rezistenţa Platformei Ruse le-a impus Carpaţilor la formare o direcţie de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, direcţie modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean.
Carpaţii româneşti se împart în trei mari grupe:

Carpaţii Orientali cuprinşi între graniţa nordică a României şi Valea Prahovei reprezintă cel mai lung sector al Carpaţilor româneşti. Masivele care alcătuiesc Carpaţii Orientali au următoarea alcătuire: în vest roci vulcanice, în centru roci cristaline iar în est şi sud roci sedimentare. Principalele resurse sunt: minereuri de cupru, plumb, aur, argint, mangan, cărbuni, ape minerale etc.
Carpaţii Meridionali cuprinşi între Valea Prahovei în est şi culoarul Timiş-Cerna în vest. În această grupă se întâlnesc cei mai înalţi munţi din România, 11 vârfuri au altitudini de peste 2500 m. Munţii sunt formaţi din roci cristaline şi culmi calcaroase.
Carpaţii Occidentali cuprinşi între Valea Dunării la sud şi Valea Someşului la nord. Grupa este caracterizată de altitudinile cele mai reduse ale Carpaţilor româneşti. Principalele resurse sunt: minereuri feroase şi neferoase, cărbuni, materii de construcţii, izvoare minerale etc. ntz10

[modifică] Dealuri şi podişuri
Aceste unităţi morfologice constituie o treaptă intermediară de relief între munţi şi câmpii, fiind situate la interiorul şi preexteriorul arcului carpatic. Cele mai importante sunt:

Podişul Someşan
Podişul Transilvaniei
Piemonturile Vestice
Subcarpaţii

[modifică] Dobrogea
Această unitate morfologică cuprinsă între valea Dunării, Marea Neagră şi graniţa cu Bulgaria este alcătuită din următoarele zone de relief:

Munţii Dobrogei între valea Dunării şi podişul Babadagului
Podişul Dobrogei de Nord cuprins între Dunăre, Munţii Dobrogei, Marea Neagră şi Podişul Dobrogei de Sud
Podişul Dobrogei de Sud cuprins între Podişul Dobrogei de Nord, Dunăre, Marea Neagră şi graniţa cu Bulgaria.

[modifică] Câmpiile şi Delta Dunării
Aceste unităţi morfologice constituie cele mai recente formaţii geologice pe care s-a dezvoltat cel mai tânăr relief.

Câmpia Română cuprinsă între Piemontul Getic, Subcarpaţi, Podişul Moldovei şi valea Dunării se împarte morfologic în următoarele sectoare: Câmpia Piemontană, Câmpia de divagare, Câmpia dunăreană. Este cea mai mare câmpie a României.
Câmpia de Vest cuprinde extremitatea estică a marii câmpii panonice. Principalele resurse sunt: zăcăminte de petrol, gaze normale şi ape termale.
Delta Dunării reprezintă cea mai recentă unitate firească din România. Este situată în nord-estul Podişului Dobrogei şi este alcătuită dintr-o asociere de grinduri fluviatile, de cordoane litorale vechi şi noi, de resturi ale reliefului predeltaic, de depresiuni cu suprafeţe şi adâncimi variabile şi de albii vechi şi noi ale Dunării. Este traversată de paralela 45° latitudine nordică.
Apele curgătoare
Pentru o listă a răurilor din România, grupate alfabetic, vezi Liste de râuri din România.
Pentru o listă a răurilor din România, grupate după lungime, vezi Listă a râurilor din România după lungime.
Cea mai mare parte a apelor curgătoare de pe teritoriul României izvorăsc din Carpaţi şi aparţin bazinului Dunării (excepţie fac unele râuri din Dobrogea). Din cauza configuaţiei reliefului, reţeaua apelor curgătoare este dispusă radiar. Apele curgătoare principale care izvorăsc din Carpaţi au un profil longitudinal caracterizat prin pante mari în regiunea muntoasă, mai line în regiunea dealurilor şi piemonturilor şi foarte line în regiunea de câmpie.