Statele Unite ale Americii

STEMA [/b]
Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii

DRAPEL

Statele Unite ale Americii sunt o ţară din America de Nord, situată între Canada, Mexic, Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific. Este o republică federală, cu capitala la Washington, D.C.. Teritoriul Statelor Unite este de aproximativ 40 de ori mai mare decât suprafaţa României, măsurând peste 4.800 de kilometri de la Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) şi se întinde pe aproape 2.000 de kilometri de la graniţa canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud).

Federaţia este alcătuită din 50 de state federale, dintre care 48 sunt state alăturate unele de altele, iar două state (Alaska şi Hawaii) sunt exclave, fiind perfect despărţite de teritoriul celor 48. La aceste state se completează districtul federal Columbia (D.C.), pământ federal obţinut prin donaţii egale de la statele Maryland şi Virginia.

Preistorie
Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranţi din Asia peste strâmtoarea Bering, cu aproximativ 12.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în America. Aceşti indieni americani au lăsat urme ale existenţei lor prin petroglife şi alte elemente arheologice. Este estimat că 2,9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparţine Statelor Unite, înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecţioase, care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni (cu toate că există dubii despre numărul lor exact). Au existat şi societăţi avansate, de exemplu Anasazi din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au produs centrul Cahokia, situat alături St Louis, care a avut o populaţie de 40.000 în anul 1200 î.Hr..

[modifică] Colonizarea europeană
Vizitatori străini au sosit şi în trecut, dar doar mai târziu călătoriile lui Cristofor Columb, în secolele 15 şi 16, au început naţiunile europene să exploreze şi să creeze locuinţe permanente pe acest continent. Vezi Colonizare.

În secolele 16 şi 17, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite şi Florida. întâia colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul oraşului New York), pe teritoriul ocupat actualmente de New York şi New Jersey. În 1637, suedezii au făcut o colonie numită Christina (în Delaware), dar au trebuit să cedeze colonia, în 1655, Olandei.

Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie. Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsaţi în pace de către patria lor deorigine până la Războiul de Şapte Ani, îndată ce Franţa a cedat Canada şi regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii. Atunci metropola (Marea Britanie) a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război. Mulţi colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament. Tensiunile între Marea Britanie şi colonizatori au crescut şi cele 13 colonii au început o revoluţie contra controlului Marii Britanii.

[modifică] Crearea naţiunii

Primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, George Washington, a servit în funcţie două mandate, între 1789 şi 1797.În 1776, cele 13 colonii şi-au declarat independenţa faţă de Marea Britanie Revoluţia Americană (1775 - 1783) şi au format Statele Unite.

Structura administrativă iniţială a ţării a fost o confederaţie, fondată în 1777 (în 1781 fiind ratificată baza sa) - Articles of Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document a fost înlocuit de către Constituţia Statelor Unite ale Americii, în 1789, care a creat un sistem politic mai centralizat.

[modifică] Războiul Civil
Din perioada colonială, a existat un deficit de lucrători, un fapt care a încurajat sclavia. Până la mijlocul secolului 19, conflictele asupra drepturilor statelor şi sclavajului negrilor au continuat să sporească în intensitate şi au început să domine politica internă a Statelor Unite.

Statele nordice au început să se opună sclaviei, însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac şi doreau să introducă sclavia şi în teritoriile de vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul (de exemplu, Compromisul Missouri şi Compromisul din 1850).

Disputa a explodat într-o criză în 1861, când şapte state sudice au părăsit Statele Unite şi au format Statele Confederate ale Americii, o acţiune care s-a terminat cu Războiul Civil American. Imediat pe urmă începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederaţie.

În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamaţia de Emancipare, cu toate că emanciparea desăvârșită a sclavilor a avut loc doar în 1865, ulterior sfârşitul confederaţiei, cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituţiei SUA. Războiul civil a răspuns şi la intrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea, şi e considerat un punct focal în istoria ţării, când guvernul naţional a acaparat puteri noi şi extinse.

[modifică] Expansiunea

Statele Unite în anul 1829Pe parcursul secolului 19, naţiunea s-a extins rapid, adăugând numeroase state noi. Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest: deoarece populaţia statelor din est creştea şi imigranţi noi intrau în ţară, mulţi oameni continuu se mutau înspre vest.

Ca urmare a acestui proces, SUA a ocupat teritoriile Indienilor americani. Aceste acţiuni continuă sa aibă implicaţii politice astăzi, deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi. În unele locuri, populaţiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecţioase aduse de către europeni şi astfel colonizatorii din SUA au acaparat uşor aceste teritorii goale. În alte situaţii, Indienii americani au fost mutaţi forţat de pe teritoriile lor tradiţionale. Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o vigoare colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American, controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA, esenţial, a fost de o natură colonială.

În această perioadă, ţara a transformat o mare putere industrială şi un centru pentru inovaţie şi creștere tehnologică.

[modifică] Secolul XX
Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenţei exercitate de către această ţară asupra întregii lumi. Influenţa sa relativă a fost mare, în unic în raport cu faptului că Europa, care, anterior, a fost cel mai important centru de influenţă, a suferit grav în ambele războaie mondiale

Statele Unite a luptat în Debutantul şi Al Doilea Război Mondial de fracțiune Aliaţilor. În perioada interbelică, cel mai important eveniment a fost Marea Depresie (1929 - 1939), efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl, o secetă gravă. Ca şi restul lumii dezvoltate, SUA a ieşit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial.

Războiul a adus pagube enorme majorităţii participanţilor la el, însă SUA a suferit relativ puţin din punct de vedere economic. În 1950, mai mult decât jumătate din economia globală (măsurată în PNB) se afla în SUA.

În Războiul Rece, SUA a fost un participant cheie în Războiul Coreean şi Războiul Vietnamez, şi, pe lângă URSS, a fost considerată una din cele două superputeri. Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică. Odată cu încetarea existenţei Uniunii Sovietice ca entitate juridică, SUA a devenit un centru mondial economic şi militar cu o pondere sporită.

În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acţiuni de poliţie şi de menţinere a păcii, aşa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, şi Golful Persic.

[modifică] Secolul XXI
După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra complexului World Trade Center şi a Pentagon-ului de organizaţie terorista, Al-Qaida, condusă de Osama bin Laden, Statele Unite ale Americii, cu susținerea a altor naţiuni, a declarat război împotriva terorismului, care a inclus acţiuni militare în Afganistan şi Irak.

[modifică] Geografie
Pentru detalii, vezi articolul Geografia Statelor Unite ale Americiivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
Din punct de vedere geografic, ţara se împarte în trei regiuni principale: Munţii Stâncoşi (Rocky Mountains) - la vest, zona de podiş şi de munte a Appalaşilor - la est, ca de pildă şi câmpiile întinse (Great Plains) din partea centrală. Aici se găsesc preeriile imense, care au ajuns simbolul cuceririi de noi teritorii şi al vieţii în libertate. Caracteristice pentru America de Nord sunt şi marea diversitate a climei şi bogăţia lumii vegetale.

Vezi şi: Listă de fluvii din SUA şi Listă de fluvii din America

[modifică] Economie
Pentru detalii, vezi articolul Economia Statelor Unite ale Americiivezi produsele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
Datorită condiţiilor reale propice şi a sporului demografic, industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziţie de frunte pe arena internaţională. Totodată, statul este considerat simbolul economiei libere de piaţă. Din pricina abundenţei bogăţiilor naturale(cărbune, petrol,gaze naturale, hidroenergie), el este mai puţin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate. Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole: America este privită drept grânarul globului, iar o parte importantă a producţiei agricole este exportată în omenirea întreagă.

[modifică] Guvernul Statelor Unite ale Americii
Guvernul federal american, numit Administraţie, este condus de Preşedintele Statelor Unite. Preşedintele este ales o dată la 4 ani, aceeaşi persoană putând ocupa maximum 2 mandate. Deciziile executive sunt luate de preşedinte, iar membrii cabinetului sunt oficial consideraţi consilieri ai preşedintelui pe domeniile legate de responsbilităţile oficiilor lor. Cabinetul conține Vice-preşedintele şi 15 şefi ai departementelor executive. Aceştia sunt Secretarii pentru Agricultură, Comerţ, Apărare, Educaţie, Energie, Sănătate şi servicii umane, Securitatea patriei, Locuinţe şi dezvoltare urbană, Interne, Muncă, de Stat, Transport, Finanţe, Afacerile veteranilor, şi Justiţie.

Departamentele pot fi fabricate doar prin legi organice, astfel încât preşedintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens. Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor din 11 septembrie 2001, când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei (Homeland Security). Precedentul departament (al Energiei) a fost creat cu 50 de ani în urmă. Secretarul pentru Justiţie este numit în engleză Attorney General (literal Avocatul General), el fiind responsabil de numirea şi suspendarea procurorilor federali, precum şi de reprezentarea legală a Statelor Unite. Departamentul de Stat are aceeaşi funcţie ca şi Ministerul de Externe în alte ţări. Departamentul Securităţii Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte ţări. De exemplu, FBI (poliţia federală) este formal parte din acesta. Departamentul american de interne şi cel al educaţiei au prerogative destul de deosebite şi mai mici decât ministerele cu aceleaşi nume din alte ţări. Spre deosebire de alte ţări, în SUA nu se foloseşte cuvântul minister.

Şeful de Cabinet al Preşeduntelui (White House Chief of Staff, anume şeful funcţionarilor Casei Albe) are, de asemenea, rang de membru al Cabinetului (Administraţiei). Sub preşedintele actual George W. Bush, patru alţi oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului. Aceştia sunt Administratorul Agenţiei de Protecţie a Mediului, Directorul Oficiului pentru Organizare şi Buget, Directorul Oficiului Naţional de Control al Medicamentelor şi Negociatorul-şef pentru Comerţ al Statelor Unite (U.S. Trade Representative).[1]

Actualul preşedinte american este George W. Bush.

Actualii membri ai Cabinetului american sunt:

Mike Johanns, Secretarul pentru Agricultură
Carlos Gutierrez, Secretarul pentru Comerţ
Robert M. Gates, Secretarul pentru Apărare
Margaret Spellings, Secretarul pentru Educaţie
Samuel W. Bodman, Secretarul pentru Potență
Michael O. Leavitt, Secretarul pentru Sănătate şi servicii umane
Michael Chertoff, Secretarul pentru Securitatea patriei
Alphonso Jackson, Secretarul pentru Locuinţe şi dezvoltare urbană
Dirk Kempthorne, Secretarul pentru Interne
Elaine Chao, Secretarul pentru Muncă
Condoleezza Rice, Secretarul de Stat
Mary E. Peters, Secretarul pentru Transport
Henry M. Paulson, Jr., Secretarul pentru Finanţe
Jim Nicholson, Secretarul pentru Afacerile veteranilor
Alberto Gonzales, Secretarul pentru Justiţie.
Actualii oficiali cu rang de membri ai Cabinetului american sunt:

Richard B. Cheney, Vice-Preşedintele
Joshua B. Bolten, Şeful de Cabinet al Casei Albe
Stephen Johnson, Administratorul Agenţiei de Protecţie a Mediului
Rob Portman, Directorul Oficiului pentru Organizare şi Buget
John Walters, Directorul Oficiului Naţional de Control al Medicamentelor
Ambasadorul Susan Schwab, Negociatorul-şef pentru Comerţ al Statelor Unite